Primul zbor cu Animawings

Pandemie, pandemie… dar ne e dor de mare, soare, vacanță. Așa că am căutat o destinație aproape de România, unde am putea merge, fără a fi nevoiți să stăm la întoarcere în carantină.

Și am găsit (chiar la super preț) un sejur de 9 nopți în Hurghada, unde am ajuns după un zbor de 3 ore jumătate, pornind din Cluj-Napoca.

Zborul a fost programat la ora 6:15 am. Am pornit de acasă la 4:00 și în 15 minute eram deja la aeroport.

Check in-ul s-a realizat rapid, am prezentat voucherele de călătorie și rezultatele negative ale testelor RT-PCR Covid19, am lăsat bagajele pentru cală și am primit biletele de avion.

După părerea mea… am ajuns prea repede la aeroport. Deși în voucherul pentru zbor era menționat să fim cu 3 ore înainte în aeroport, fiind primul și singurul zbor așa devreme, totul s-a desfășurat rapid și a trebuit sa așteptăm vreo oră jumătate în aeroport până la îmbarcare (am făcut mișcare de dimineață alergând după fete prin aeroport).

Partea ușor neplăcută a fost după urcarea în autobuzul care trebuia să ne ducă din aeroport la avion. Afară erau -6 grade și am stat cel puțin 10 minute în autobuz, jumătate din timp cu ușile deschise.

Accesul în avion a fost rapid. Avionul a fost pe jumătate plin, vreo 3 rânduri în spatele nostru au fost libere, așa că am putut să ne mutăm și pe rândul din spate.

Zborul a fost plăcut, la vreo jumătate de oră de la decolare am primit un pahar cu apă sau suc, în funcție de preferințe.

Deasupra Turciei au fost câteva turbulente care ne-au „zgâlțâit” puțin, dar în rest zborul a fost unul plăcut.

Înainte de aterizare am primit de la însoțitorii de zbor niște formulare care trebuie completate pentru viza de intrare în Egipt. Apropo… în această perioadă nu se plătește taxa de viză (am scutit 100 dolari, înainte era 25 dolari/ persoană).

Dacă pentru a putea intra în Hurghada a fost nevoie de test PCR Covid negativ, la întoarcere nu ne-a luat nimeni nici măcar temperatura (atât în aeroportul din Hurghada, cât și în cel din Cluj).

Bagajele de cală trebuie infoliate, altfel nu sunt acceptate. Noi nu am vrut să ne complicam și să le infoliem noi, cu folie alimentară înainte de a pleca de la hotel, așa că am plătit 15 euro pentru 3 bagaje infoliate în aeroport. (Prețul era de 5 dolari/bagaj, dar nu am avut dolari și egiptenii echivalează euro cu dolari. E mai bine să ai dolari în Egipt, în bancnote cât mai mici ca valoare).

Zborul de întoarcere a fost fără probleme, același turbulențe deasupra Turciei, în rest nimic deosebit. Cu toate ca am văzut o știre că avionul ar fi lovit un stol de păsări la aterizare, noi nu am știut nimic de acest incident. https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/momente-de-panica-in-aer-la-cluj-un-avion-a-lovit-un-stol-de-pasari-inainte-de-aterizare.html

În concluzie, ne-a făcut plăcere să zburăm cu această companie. Personalul de la bord a fost amabil, și chiar dacă toată lumea purta mască, se simțea că sub ea se ascundeau zâmbete. 😁

Aceast articol nu este scris ca reclamă și nu este sponsorizat de Animawings. Am scris articolul pentru a fi de folos pentru cei care doresc mai multe informații despre această companie aeriană și despre zborul Cluj-Egipt, pentru că eu am căutat mai multe informații despre compania aeriană înainte de zbor și nu am găsit.

PS. Pentru cei care urmează să zboare cu această companie, ar fi bine să aveți ceva de mâncare la voi pentru că nu am văzut să fie mâncare la bordul avionului.

Așteptăm cu interes păreri/sugestii/comentarii cu privire la acest articol.

Pupici cu sclipici și călătorii minunate alături de cei mici!

6 am, pregătiți de zbor, după un an de pauză

Resortul la care am fost cazați, văzut din avion

Bye bye Mare Roșie, sperăm să ne revedem curând

2 frumuseți ale Egiptului: Marea Roșie și deșertul

Experiența americană

Săptămâna aceasta se împlinesc 3 ani de când am pornit, pentru o perioadă de 7 săptămâni, în experiența americană.

Pe parcursul a 5 săptămâni Adi a mers la birou și am vizitat împrejurimile Silicon Valley-ului în week-end-uri, iar timp de 2 săptămâni am mers în concediu unde am admirat frumusețile coastei Californiei dintre Los Angeles și San Diego precum și insula Maui, Hawaii.

Pentru început am avut nevoie de viză de turist, pentru mine și Ariana, pentru a putea intra în State. Adi avea deja viza, așa că am completat cererile online și apoi am stabilit ziua pentru interviul de la ambasada SUA din București.

Interviul pentru viză a durat foarte puțin (am avut mari emoții) și viza a fost aprobată… doar că noi aveam o problemă… aveam nevoie de pașaportul Arianei pentru că a doua zi aveam zbor spre Germania. Așa că am așteptat vreo 2-3 ore după aprobarea vizei, am sunat la ambasadă, le-am explicat situația și am solicitat eliberarea pașapoartelor cu viză în aceeași zi. După mai multe rugăminți, emoții și o lungă așteptare la sediul firmei de curierat care trebuia să aducă pașapoartele la Cluj, am reușit să intrăm în posesia lor.

În ziua de sâmbătă, 3 iunie 2017, ne-am îmbarcat în avion cu destinația San Francisco. Am zburat din Cluj până în Munchen, zbor de 2 ore, unde am avut o oră escală și apoi au urmat 12 ore intense pe direcția Munchen-San Francisco.

Pe parcursul primului zbor Ariana a dormit, așa că nu am avut nici o problemă cu ea. Pe celălalt zbor… lucrurile s-au complicat puțin.

La cumpărarea biletelor de avion am cerut locurile din avion la care se poate monta un baby bassinet (un pătuț în care Ariana să poată dormi)

Copilul doarme… părinții se uită la filme

Spre San Francisco am zburat cu un avion al firmei Lufthansa, care era mult mai interesant pentru Ariana, decât celelalte avioane cu care a zburat până atunci, așa că vreo oră a explorat împrejurimile, i-am pus un filmuleț pentru copii și ne-am plimbat de nenumărate ori pe holul avionului.

În perioada aceea Ariana era alăptată si mânca destul de rău mâncare, așa că i-am pregătit de acasă biscuiți și brioșe baby friendly, fructe și iaurturi, dar a primit și în avion mâncare pentru bebeluși la borcan, pe care însă a refuzat-o. După ce a mâncat și s-a jucat a dormit vreo oră în pătuțul ei, dar eu nu am putut să dorm pentru că eram stresată să nu cadă din pătuț.

Cât timp Ariana a dormit, noi ne-am uitat la filme, am admirat norii pufoși și peisajele din avion și am încercat, fără succes, să dormim.

A mai urmat încă un asemenea ciclu de mâncat, plimbat, somn… după care Ariana s-a „dezlănțuit” și a început să plângă foarte tare încât nu am mai putut să o liniștesc nici măcar la sân. Într-un final s-a liniștit și a adormit și am pus-o să doarmă în pătuț. Fericirea noastră a fost de scurtă durată pentru că urma să aterizăm și trebuia adunat pătuțul, așa că am luat-o în brațe și iar a început să plângă și a plâns până am aterizat, după care a dormit vreo 2 ore neîntrerupt.

După aterizare, am mai stat vreo oră în aeroport, până am reușit să luăm mașina închiriată, iar apoi am pornit spre noua noastră casă pentru 7 săptămâni, un apartament din complexul „The Enclave” din San Jose.

Ajunși în apartament, prima noastră dorință a fost să dormim, și deși somnul ne era perturbat de diferența de 10 ore de fus orar am reușit să dormim vreo 5 ore.

Dimineața am mers la un restaurant să mâncam un mic dejun tipic american iar apoi am explorat puțin zona și complexul în care am locuit.

În următoarele zile ne-am acomodat cu noua casă, noul fus orar și după 4 zile „funcționam” după fusul orar de pe coasta de vest a Americii.

Așa a început experiența noastră americană, de acum 3 ani. Din păcate, în prezent, situația din America (Coronavirus, proteste) nu este una care să te facă să îți dorești să o vizitezi, dar sperăm ca în curând totul să revină la normal.

În postările viitoare o să vă prezint locurile pe care le-am vizitat și ceea ce ne-a plăcut/ displăcut în cele 7 săptămâni petrecute în America.

Până atunci vă doresc multă sănătate, să aveți grijă de voi și să călătoriți, atât cât se poate, în condițiile de siguranță!

Pupici cu sclipici și călătorii minunate (în siguranță) alături de cei mici!

Atunci vs. Acum… Zbor spre Dubai

Am avut ocazia să zburăm spre Dubai atât cu una dintre cele mai mari companii aeriene din lume, Emirates, (zbor Budapesta – Dubai, în jur de 5 ore și jumătate, în februarie 2015, când am mers în Thailanda) și acum, în februarie 2020, alături de Familia plimbareață, zbor low cost, cu Wizz Air, Cluj-Napoca – Dubai, 5:05 ore.

În 2015 a fost prima dată când am zburat cu un avion Boeing 737, al companiei Emirates. Avionul a fost cu 2-3-2 locuri, nu era foarte nou, dar fiecare pasager avea pe scaunul din față un ecran pe care putea urmări filme, muzică sau se putea juca.

Când am urcat în avion am gasit pe scaun o pernă, o pătură și o pereche de căști. La scurt timp după decolare am primit șervețele umede calde cu care să ne curățăm fața, meniul cu mâncarea și băutura disponibilă și fiecare și-a ales câte ceva de băut și de ronțăit.

Zborul a fost după-masa așa că am primit prânzul și am putut alege între două preparate. Am primit un fel principal, salată, pâine și desert, alături de ceva de băut.

Scaunele se puteau lăsa pe spate și puteai să te odihnești destul de bine.

Per ansamblu zborul a fost unul plăcut, ne-am uitat la filme, am mâncat (aceasta a fost inclusă în prețul biletelor), am și moțăit și am ajuns noaptea în Dubai.

Film disponibil în avion, pe platforma de entertainment ICE

Spre deosebire de acum 5 ani, acum am avut alături de noi pe cele două minuni ale noastre, Ariana și Amelia.

Cu Wizz Air, companie low cost, am zburat de acasă, din Cluj-Napoca, și zborul a durat 5 ore pentru că s-a evitat spațiul aerian de deasupra Iranului.

Călătorind cu copil sub 2 ani, am avut voie să luăm cu noi sticlă de apă mai mare de 100 ml, borcănele cu mâncare, o geantă cu cele necesare și cărucior.

La borcănelele cu mâncare pentru Amelia am întâmpinat o mică problemă. Acestea sunt valabile 24 ore de la deschidere, iar când am trecut de verificarea bagajele, eu am zis că nu vreau să ne desfacă borcanele, sau dacă trebuie să le desfacă mai bine le aruncăm, iar tonul meu a fost puțin cam nepotrivit. Asta a făcut ca să fim supuși unui interogatoriu despre noi, joburile noastre, destinația spre care călătorim și până la urmă s-au verificat și conținutul borcanele, domnul care s-a ocupat de asta zicând că de obicei borcanele de la Hipp trebuie deschise pentru că așa le apare lor, că trebuie verificat conținutul. Învățătură de minte pentru mine: data viitoare când trec pe la security o să tac și o să îi las să își facă treaba.

Zborul a plecat la ora stabilită din aeroportul din Cluj, avionul a fost un airbus A320-200, cu două rânduri de scaune cu câte 3-3 locuri. Nouă ne-au fost repartizate 2 locuri pe rândul 29. de lângă toaletă, (puțin cam zgomotoase) și un loc pe rândul 20. Am plătit pentru un loc pe rândul 28, pentru că nu puteam lua locul de pe rândul 29, dar nu a venit nimeni pe rândul nostru, așa că am stat toți 4 împreună.

Scaunele din față aveau un buzunar din plasă în care ne-am depozitat apa (cumpărată din aeroport) și mâncarea (adusă de acasă, pentru că știam că mâncarea nu este inclusă în prețul biletelor de avion), iar spațiul pentru picioare era destul de mare (cel puțin pentru mine).

Ca entertainment am adus de acasă pentru Ariana: 2 păpuși mici, o carte cu stickere, o carte cu activități și una wipe clean (se curăță cu șervețele), iar pentru Amelia o carte mică, cartonată, cartonașe Montessori și o jucărie de pluș. Am avut și o tabletă cu noi, pe care nu am folosit-o.

Zborul, deși lung, (pentru Amelia a fost cel mai lung zbor de până acum), a trecut repede. Ne-am jucat, fetele s-au jucat cu jucăriile de acasă, am lipit stickere în cărticică… și pe noi 😁.

Amelia și-a respectat programul de masă și somn, Ariana a mâncat și ea din mâncarea pregătită la pachet de acasă, a dormit și ea puțin, doar că nu i-a fost comod pe scaun, s-a tot foit, sucit și după vreo 20 minute s-a trezit.

Dacă zborul spre Dubai a fost de 5 ore, cel de întoarcere a fost de 8 ore. Noi am rezervat zborul joi seara pentru sâmbătă, în aceeași săptămână și nu am avut timp să ne documentăm despre zbor. Am crezut că e o greșeală pe site-ul Wizz Air pentru că zborul de întoarcere apărea cu duratăde 8 ore. Abia când am aterizat în Dubai am întrebat însoțitoarele de zbor dacă zborul spre casă durează 8 ore. Iar răspunsul lor a fost: Da, pentru că urma să oprim în Larnaca pentru schimbarea echipajului și alimentarea avionului cu combustibil. Super! Trebuie să ne facem provizii serioase la întoarcere.

Zborul spre casă a fost programat la ora 22:45 și am ajuns la Cluj-Napoca la 4:45, după 8 ore de stat în avion. Și la întoarcere am plătit pentru locul meu, dar domnul de la biroul de check in din aeroport ne-a schimbat locurile și ne-a mutat de pe rândul 29 pe rândul 3, locurile A,B,C. Pe partea opusă a rândului 3 era o singură doamnă, care văzându-ne cu 2 copii mici ne-a cedat tot rândul și s-a mutat pe un loc liber de pe rândul următor.

Îi suntem profund recunoscători doamnei, pentru că în acest fel, după ce au mâncat și s-au jucat, fetele s-au pus la somn și au dormit bine până am aterizat. Dacă am fi rămas toți 4 pe 3 scaune, nu ne-ar fi fost ușor, pentru că eu aș fi stat 8 ore cu Amelia în brațe, iar Ariana nu s-ar fi putut odihni pe scaunul ei.

Din punct de vedere financiar, zborul cu Emirates, clasa economy (până în Bangkok, cu escală în Dubai), pentru o persoană ne-a costat tot atât cât ne-a costat zborul pentru 4 persoane cu Wizz Air.

Din punct de vedere al confortului în avion, avioanele companiei Emirates sunt net superioare celor de la Wizz Air: scaune comode, entertainment, mâncare bună (dai un ban… da’ ai confort).

Suntem mândri că avem două fetițe cuminți, care se adaptează ușor la locuri și situații noi și că am ajuns cu bine acasă după un zbor așa de lung.

În sejurul din Dubai am vizitat multe locuri frumoase și am avut parte de experiențe interesante, despre care voi reveni cu detalii într-o postare viitoare.

Până atunci așteptăm cu interes părerile voastră despre această postare și răspundem cu drag oricăror întrebări.

Pupici cu sclipici și călătorii minunate alături de cei mici!

Noi doi și-o portocală

Cam așa de mare era Ariana la 20 săptămâni de sarcină, când s-a „ivit” un zbor în Londra pentru Adi, și m-a luat și pe mine cu el. Yeeey!!! Weekend la Londra!

La prânz am fost la medic, pentru ecografia morfologică de trimestru II, totul era în parametrii normali cu bebelina, așa că plini de entuziasm am zburat seara spre Londra, cu Wizz Air.

M-am documentat pe site-ul companiei Wizz Air cu privire la zborul pe perioada sarcinii și am aflat că până la 28 săptămâni desarcină poți zbura fără probleme. Între 28-34 săptămâni de sarcină (32 săptămâni în cazul sarcinii cu gemeni) poți zbura doar dacă ai o adeverință de la medicul specialist prin care să precizeze că ești aptă pentru zbor.

Fiind primul zbor din perioada sarcinii, trebuie să recunosc că am avut puține emoții, mai ales că începuseră să mi se umfle picioarele. În timpul zborului, care a durat 3 ore, am băut apă și m-am ridicat și am făcut câțiva pași prin avion ca să evit să mi se umfle picioarele și mai tare.

După zborul de 3 ore, a urmat un drum cu autocarul din aeroport spre centrul Londrei, drum ce a durat o oră jumătate.

Dimineața Adi a avut o întâlnire, iar eu m-am plimbat prin centrul Londrei, mi-am făcut numeroase selfie-uri și am făcut shopping pe Oxford street, de unde i-am luat Arianei primele hăinițe. Seara ne-am plimbat amândoi prin parcul Hyde și am admirat lebedele.

Cu burtica la porțile Palatului Buckingham

London Eye nu putea scăpa fără un selfie

Următoarea zi a fost dedicată vizitei la British Museum, unde am admirat colecții din întreaga lume. Este un muzeu imens, superb, în care am stat de dimineața până seara, am luat prânzul acolo, ne-am odihnit din când în când pe băncile din muzeu și nu am plecat până nu l-am văzut pe tot. În această zi am cam tras de mine și seara când am ajuns la cazare picioarele mele erau destul de umflate, dar m-am întins în pat și mi-am pus o pernă sub picioare ca să stea ridicate și până dimineață au fost mult mai bine.

Noi 3 și Hoa Hakananai’a (statuie de pe Insula Paștelui)

În dimineața ultimei zile am făcut turul altor două muzee: Muzeul de Știință și Muzeul de Istorie Naturală din Londra, unde am văzut expuse echipamente ale astronauților, vehicule și avione vechi, dinozauri și o expoziție despre dezvoltarea intrauterină și nașterea bebelușilor; iar dupa-masa ne-am întors la Cluj-Napoca.

Zborul în sarcină mi s-a părut la fel ca și înainte de a fi însărcinată, singura diferență a fost că știam că pot să mi se umfle mai tare picioarele și asta m-a făcut să am emoții. În rest, în acest city break am făcut activități pe care le-am fi făcut și dacă nu eram însărcinată, doar că am făcut mai multe pauze ca să mă odihnesc.

Sarcina nu este un motiv pentru a întrerupe călătoriile, mai ales dacă nu există interdicții din partea medicului specialist.

Dacă în timpul sarcinii cu Ariana am zburat în trimestrul al doilea de sarcină, așa cum e recomandat, cu Amelia am zburat în trimestrul I și III, și au fost experiențe interesante, despre care voi reveni cu detalii într-o postare viitoare.

Așteptăm cu interes comentarii despre cum a fost zborul vostru în perioada sarcinii, dragi mămici.

Pupici cu sclipici și călătorii minunate alături de cei mici!

Noi doi și-o măzărică

Prima vacanță cu bebe în burtică a fost în iulie 2015, în Thassos (Eram însărcinată în 11 săptămâni).

Înainte de a pleca în vacanță am fost la control la medicul care îmi supraveghea sarcina, i-am spus unde vrem să mergem și mi-a recomandat să nu stau la soare, să mă hidratez, să încerc să nu stau mult timp în mașină sau în picioare și să am la mine un medicament antispastic în caz de dureri de burtă.

În drum spre Skala Potamia, Thassos, am făcut două opriri: o noapte am dormit în Băile Herculane și una la intrare în Grecia, în Anchialos, înainte de a lua ferry-ul spre Thassos și a ajunge în Skala Potamia.

Am pornit din Cluj-Napoca pe la prânz și seara ne-am cazat la o pensiune în Băile Herculane, urmând ca a doua zi dimineața să trecem granița pe la Porțile de Fier I. Băile Herculane ne-a lăsat impresia de stațiune în paragină, din păcate totul părea vechi și neîngrijit.

În dimineața următoare au început o serie de peripeții: am ratat drumul spre vamă (dar ne-am întors repede pe drumul cel bun), ne-a oprit poliția în Serbia pentru că am depășit puțin limita de viteză, am greșit drumul din Serbia spre Macedonia și am ajuns în Kosovo, am avut un accident minor la intrare în Macedonia și cu toate astea am reușit să ajungem seara la camera pe care am rezervat-o la Assembley Hotel, la intrare în Grecia.

După un somn odihnitor am pornit spre Keramoti de unde am luat ferryboat-ul spre Limenas, de pe insula Thassos. Din Limenas am mers cu mașina până în Skala Potamia, unde am rezervat o cameră pentru 7 nopți la hotel Kamelia. Acest hotel este administrat de o familie, este situat pe plajă în apropiere de Golden beach, camera era micuța dar curată, și aveam și micul dejun inclus.

Marea și plaja din fața hotelului Kamelia

Având o sarcină fără probleme, nu am avut nici o restricție din partea medicului, așa că în fiecare zi petrecută în Thassos am mers cu mașina să descoperim noi plaje și locuri interesante de pe insulă.

Am început cu plaja cea mai apropiată de hotel: Golden beach, o plajă cu nisip fin, auriu (după cum ii spune și numele), iar după-masa am mers să vedem Marble beach, o plajă superbă cu pietricele albe de marmură, care contrastează puternic cu albastrul mării.

În următoarea zi am bifat mai multe obiective turistice din Thassos: dimineața am mers să vedem Giola, apoi am mers în Theologos, iar la întoarcere ne-am oprit pe două plaje.

Giola este una din cele mai frumoase piscine naturale din lume. Drumul până la aceasta este printr-o plantație de măslini, un drum de țară, plin de praf, destul de accidentat și dificil de parcurs sub soarele arzător. Noi am mers pe jos până acolo, mai exista varianta să plătim câțiva euro pentru un loc într-un buggy care ducea turiști de la strada principală până la Giola.

Drumul spre Giola, prin plantația de măslini

Nu faceți ca mine, mai ales dacă sunteți însărcinată! După drumul anevoios și câteva minute de stat în soare la Giola am simțit că mă lasă genunchii (noroc că era Adi lângă mine). Am mers la singura terasă de lângă Giola, am stat la umbră, am băut un suc rece și mi-am revenit. Pentru că am avut o sarcină fără probleme, de multe ori uitam că sunt însărcinată și mai făceam câte o boacănă. La întoarcere am mers cu buggy-ul până aproape de mașină și de acolo am mers în satul Theologos.

Peisaje deosebite în drum spre Theologos

Theologos este un sat situat în centrul insulei, cu case din piatră și străduțe înguste, pietruite și este renumit pentru carnea de miel/ied la rotisor. Noi nu mâncăm de obicei carne de miel, dar mielul la rotisor de aici a fost absolut delicios.

Leandru înflorit pe o străduță din Theologos

La întoarcere spre hotel ne-am oprit pe plajele Livadi și pe Aliki (aici apa mării era foarte rece).

În zilele următoare am făcut turul insulei cu mașina, ne-am oprit câteva ore pe Paradise beach, am vizitat mănăstirea Sfântul Arhanghel Mihail, am savurat bunătăți culinare grecești și am stat mai mult pe Golden beach, plajă din apropierea hotelului.

Golful în care se găsește Paradise beach

Răsărit de soare văzut din Skala Potamia

Cu toate că la tot pasul auzi oameni vorbind românește și ai impresia că ești în România, Thassos surprinde prin plajele deosebite, cu nisip fin sau pietricele albe, cu intrare lină în apă, apa mării limpede și caldă, prin peisajele minunate și mâncarea gustoasă. Singurul dezavantaj ni s-a părut distanța mare între Cluj-Napoca și Thassos.

O mică paranteză: într-o seară ne-am comandat pește și Adi voia mujdei de usturoi. A cerut „garlic souce”, încerca să îi explice chelnerului ce vrea, până când i-am zis să îi spună în limba română. La care chelnerul: „aaaaa, sos de usturoi? Da, avem.” Ni s-a părut amuzant că și chelnerii de la terase știu bine limba română.

Așadar insula Thassos este o destinație superbă, cu numeroase obiective turistice care așteaptă să fie explorate.

Cum ziceam mai sus, drumul lung a fost destul de dificil pentru noi, așa că și la întoarcere ne-am oprit pentru o noapte în Pitești, iar ziua următoare am admirat frumusețile patriei.

Traversam Dunărea pe podul dintre Ruse și Giurgiu

În drum spre casă ne-am oprit mai întâi pe la mănăstirea Curtea de Argeș, unde am admirat capodopera creată de Meșterul Manole.

Am traversat munții pe cel mai frumos și contorsionat drum din țară, Transfăgărășan, și am oprit să admirăm Lacul Bâlea și ultimele pâlcuri de zăpadă (La Bâlea era zăpadă și 7 grade, iar noi am pornit din Thassos de la 30 grade).

Observații personale în urma unui drum lung cu mașina și a vacanței la mare în timpul sarcinii:

E important să faci pauze dese în care să miști picioarele sau să stai cu picioarele ridicate
Să bei multă apă
Să nu stai la soare în intervalul 11-16 și să folosești cremă cu factor de protecție solară 50+, mai ales pe față, pentru a preveni petele maronii care pot sa apară
Să te odihnești cât mai mult

Prin urmare, atâta timp cât medicul care supraveghează sarcina nu spune că ar fi contraindicat, orice gravidă se poate bucura de vacanță. Sarcina nu este o boală!

Cu bebelina din burtică, privind răsăritul

În următorul articol o să povestesc despre zborul cu avionul în timpul sarcinii.

Până atunci așteptăm cu interes părerile/întrebările/ sugestiile voastre despre această postare.

Pupici cu sclipici și călătorii minunate alături de cei mici!

7 Islands snorkel sunset

Ultima și cea mai impresionantă excursie pe care am făcut-o în Thailanda. Excursia propunea să vizităm 7 insule: Poda island, Tup island, Phra Nang cave island, Chicken island, Sii island, Talu island și Mae Urai.

În această excursie am mers cu o barcă tipic thailandeză, long tail boat, și am fost un grup de maxim 10 tineri. În prețul excursiei am avut incluse fructe proaspete și cina pe plajă.

Prima oprire a fost pe plaja Phra Nang, la est de Railey beach, unde am fost să vedem peștera Phra Nang sau „Princess cave”. Legenda spune că în această peșteră s-ar afla spiritul unei zeițe prințesă, căreia pescarii îi aduc ofrande flori, tămâie și falusuri sculptate în lemn, pentru ca zeița să îi protejeze pe mare și să le ofere prosperitate si fertilitate.

Altarul și ofrandele aduse zeiței prințesă

Pe aceasta plajă am petrecut vreo 2 ore, timp în care ni s-a făcut foame și ne-am cumpărat mâncare de la comercianții ambulanți. Mare admiratoare de dulciuri, eu mi-am luat orez lipicios cu mango (mango sticky rice), un desert delicios si hrănitor.

Urmatoarea insulă pe care ne-am oprit a fost insula Poda, o insulă cu un nisip alb, foarte interesant, alcătuit din cochilii sfărâmate.

În apă, foarte aproape de plajă, erau foarte mulți pești colorați galben cu negru (cum am văzut și când am facut snorkeling în largul insulelor Phi Phi). Acești pești tropicali se găsesc în zona recifelor de corali și sunt denumiți „sergent major” datorită alternanței de culori galben cu negru care amintește de însemnele unui sergent major militar.

A urmat apoi o oprire în larg pentru snorkeling, între insulele Sii și Talu, iar cei mai curajoși erau îndemnați să treacă pe sub apă prin peștera care segăsește sub insula Sii. Pe cealaltă insulă era legată o scară din frânghii, pe care cei care doreau se puteau urca pe o stâncă și de acolo să sară în apă. Mie nu îmi plac senzațiile tari și abia am facut puțin snorkeling pentru că m-am panicat când am văzut că erau mulți arici de mare în apă. În schimb, Adi le-a experimentat pe toate: a trecut prin peștera de sub insula Sii, a sărit de pe stâncă și a stat mult timp în apă să facă snorkeling.

În drum spre ultima insulă, de pe a cărei plajă am văzut apusul, am putut admira interesanta insulă Chicken, o insulă mică, nelocuită, care are o stâncă cu o formă tare simpatică, de cap de găină.

Insula Tup a fost ultima insulă din excursia noastră, de pe a cărei plajă am văzut un apus minunat și unde am luat cina, „gypsy barbecue dinner” (carne de pui si fructe de mare la grătar, servite cu orez, stând pe nisip și privind apusul). Aceasta insula este interesantă pentru că la reflux marea se retrage și scoate la suprafață o fâșie de nisip pe care se poate merge până la o insulă mică din apropiere, numită Koh Mor. Această fâșie de nisip se numește „talay waek” în limba thailandeză, ceea ce înseamnă „mare divizată”.

Fâșia de nisip care face legătura cu Insula Mor, văzută de pe insula Tup, la reflux

Apusul văzut de pe insula Tup și insula Mae Urai văzută în depărtare

Long tail boat și soarele care apune în marea Andaman

Cât timp am așteptat să fie gata cina, soarele a apus și pe insulă s-a făcut întuneric bezna, iar cei care au adus turiștii cu bărcile pe insulă au organizat un show în care au jonglat cu bețe cu capetele în flăcări.

Cel mai impresionant moment al excursiei a fost la întoarcerea spre plaja de unde am pornit, când în apropiere de Railay beach cei de pe barca ne-au propus sa sărim în apă pentru a vedea un fenomen care apare și în Maldive. Băieții au fost mai curajoși și au sărit în apă și în momentul în care mișcau apa, se vedeau în apă mici luminițe albastre, fosforescente. Acesta era plancton bioluminescent care atunci când este agitat lasă dâre de culoare albastră. Din păcate aparatul nostru foto nu era suficient de profi să poată surprinde o asemenea imagine, așa că am căutat pe internet o poză cu plancton bioluminescent, drept exemplu.

Poza preluata http://stunningplaces.net/amazing-places-in-nature/

Nouă ni s-au părut magice acele fracțiuni de secundă în care apăreau luminițele albastre în mare. Acestea au fost „cireașa de pe tort” din vacanța noastră.

Cu aceasta am încheiat seria postărilor din Thailanda și totodată a vacanțele în doi. Despre Thailanda ar mai fi multe de povestit: oamenii, mâncarea, clima, peisajele te fac să te îndrăgoști iremediabil de această țară și să îți dorești să vezi că mai mult din frumusețile acesteia. Ne dorim să revenim în Thailanda și să vedem și alte insule, zona de nord cu minunatele temple și elefanți, iar Ariana vrea să meargă în Thailanda să vadă ” tigri cuminți „.

Așteptăm cu interes comentariile voastre despre obiectivele pe care nu ar trebui să le ratăm într-o vacanță în Thailanda, cu copiii?

Pupici cu sclipici și călătorii minunate alături de cei mici!

Peisaje montane din Krabi

Sătui de mare, plajă și piscină, spre sfârșitul vacanței am decis să închiriem o mașină cu șofer, pentru o zi, și să mergem să vedem și alte locuri din Krabi.

Tiger Cave Temple este un templu sacru budist, situat în zona de nord din Krabi, și este cunoscut pentru amprentele labei de tigru din peșteră, statuia înaltă a lui Buddha și scările înalte, dificil de urcat, pentru a ajunge în vârful muntelui.

Cea mai mare provocare a fost să urcăm cele 1260 de trepte, de diferite dimensiuni, unele și de 30 cm înălțime, pentru a ajunge în vârful muntelui, unde este statuia lui Buddha. Recunosc că eu am vrut de mai multe ori să renunț, pentru că scările erau înalte, era foarte cald deși era dimineață și simțeam că nu o să pot ajunge sus… Dar încet, încet m-am ambiționat și am reușit să ajung și eu în vârf.

Dacă urcarea a fost grea, de coborâre… ce să mai zic. Am început să coborâm entuziasmați, pe lângă scări erau multe maimuțici drăguțe, (cu care am vrut să îmi fac și eu poze, dar m-am speriat când una s-a apropiat de mine), ne distram de acestea până am coborât vreo 500 de scări și au început să ne tremure picioarele. Când am ajuns jos, ne tremurau picioarele incontrolabil, orice făceam, oricum încercam să le mișcăm, picioarele ne tremurau groaznic. Abia după ce ne-am întors la mașină și ne-am continuat drumul spre următoarea destinație cred că ne-a lăsat tremuratul.

Cel de-al doilea obiectiv turistic vizitat în acea zi a fost Khao Phanom Bencha National Park. Acesta este un parc național mic, acoperind o suprafață de aproximativ 50 km² din districtul de nord al Krabi-ului. Parcul este o destinație populară pentru cascadele, peștera și traseele prin pădurile montane.

Noi am văzut mai multe cascade, în unele am și intrat (apa era destul de rece), am mers pe un traseu prin pădure spre un view point pe care nu le-am mai găsit, am văzut mulți copaci interesați (unul cu o tulpină fost groasă) și animale… nu am văzut, spre bucuria mea, Adi a văzut un păianjen uriaș pe care l-a pozat.

Per ansamblu, acest parc nu ne-a impresionat, poate și pentru că eram foarte obosiți după ce am urcat cele 1260 de scări de la Tiger Cave Temple.

În drum spre hotel am văzut plantații de arbori de cauciuc și am rugat șoferul să oprească lângă o plantație să vedem de aproape de unde se extrage cauciucul. Fiecare copac avea pe trunchi o incizie pe unde se scurgea latexul. Noi am fost în sezonul uscat și atunci nu mai curgea nimic, din câte ne-a spus șoferul în sezonul ploios se recoltează, pentru că atunci crește secreția de latex.

Provincia Krabi mai are multe obiective turistice interesante de descoperit: izvoare termale, piscină naturală, sanctuare cu elefanți…, pe care sperăm să le vedem într-o vacanță viitoare.

Până atunci așteptăm cu interes părerile/întrebările/sugestiile voastre despre această postare.

Pupici cu sclipici și călătorii minunate alături de cei mici!

Valentine’s day pe insula Phi Phi

În vacanța noastră din Krabi am făcut 3 excursii, care pentru noi au rămas memorabile și prima a fost excursia de o zi pe insula Phi Phi.

Dimineața, în jurul orei 8, am fost luați cu mașina din fața hotelului de cei de la care am cumpărat vacanța, și duși în zona de mini-port, de unde plecau bărcile mai mari spre diverse destinații.

Am fost in jur de 15 persoane pe barcă, în prețul biletelor am avut incluse: apă și sucuri reci, prânzul pe insula Phi Phi Don și o gustare de fructe pe barcă.

Pe la ora 9 eram deja în drum spre faimoasa plajă „Maya bay” pe care s-a filmat „The beach”, film în care a jucat Leonardo DiCaprio (film pe care noi l-am văzut abia după ce ne-am întors din Thailanda).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este dsc00878.jpg — Am pornit spre insula Phi Phi

Prima oprire a fost la Viking cave, locul de unde se iau cuiburi de pasăre din care se face o supă chinezească celebră.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este dsc01004.jpg — Viking cave

Următoarea oprire a fost pe plaja „Maya bay” de pe insula Phi Phi Leh. Aceasta face parte dintr-un arhipelag alcătuit din 6 insule, dintre care Phi Phi Don și Phi Phi Leh sunt cele mai mari, și doar insula Phi Phi Don este locuită.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este dsc01124-1.jpg — Maya bay, insula Phi Phi

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este dsc01095_0.jpg — Am făcut un scurt popas

Între cele două insule Phi Phi ne-am oprit într-un loc cu mulți pești colorați, pentru snorkeling. Măștile și tuburile pentru snorkeling ne-au fost puse la dispoziție de organizatorii excursiei. Eu nu știu să înot foarte bine și inițial mi-a fost frică să intru în apă, dar când am văzut cât de entuziasmați erau colegii de barcă, mi-am înfrânt frica și am descoperit minunata lume subacvatică.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este dsc01151_0.jpg — Selfie subacvatic

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este dsc01147.jpg — Și peștișorul vrea un selfie

Prânzul inclus în prețul biletelor ne-a fost oferit la un restaurant de pe insula Phi Phi Don. Am avut pregătite numeroase preparate tradiționale thailandeze, extrem de gustoase. Din păcate nu am poze cu masa îmbelșugată cu care am fost așteptați.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este received_614484369367269.jpeg — Plaja de pe Phi Phi Don

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este received_202346560814659.jpeg — Orhidee crescută în copac, pe insula Phi Phi Don

Următoarea oprire a fost în apropierea insulei maimuțelor, Monkey bay, unde nu ni s-a dat voie să coborâm din barcă și să ne jucăm cu maimuțele pe motiv că în zilele trecute au fost maimuțe care au atacat turiștii, așa că le-am admirat din barcă. În barca vecină, a sărit o maimuță curajoasă și a primit de la turiști o sticlă cu suc.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este received_854007431718292.jpeg — Maimuțe pe Monkey bay

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este received_559434664636456.jpeg — Maimuța curajoasă

Ultima oprire a fost pe Bamboo island, o insulă mică din arhipelagul Phi Phi, cu plajă cu nisip alb, foarte fin, înconjurată de un imens recif de corali și numeroși pești colorați. Aici nu am mai avut baterie la aparatul foto ca să putem surprinde frumusețea subacvatică. Pentru noi, aceasta a fost insula cu cea mai frumoasă plajă, unde am fi putut sta o zi întreagă să facem snorkeling (păcat că insula e foarte mică, nu e locuită si nu are locuri de cazare).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este received_3277182042299043.jpeg — Bamboo island

Această excursie a făcut ca Valentine’s day-ul din anul 2015 să fie o zi memorabilă, de care ne vom aminti mereu cu drag.

În postarea viitoare o să se schimbe puțin peisajul, pentru că am vrut să vedem și alte locuri frumoase din Krabi, nu numai plaje și pești. 😉

Așteptăm cu interes părerile/întrebările/ sfaturile voastră despre această postare.

Pupici cu sclipici și călătorii minunate alături de cei mici!

La mulți ani, plimbareață mică mare!

Ieri,15 ianuarie, Ariana a împlinit 4 anișori! Patru ani minunați, în care am călătorit împreună în numeroase locuri din țară și din străinătate. Cu această ocazie m-am gândit că ar fi interesant să fac o retrospectivă a locurilor vizitate de ea în acești 4 ani.

7 luni, August 2016: Cheile Gradiștei, Brașov, Sinaia, Castelul Peleș, Mamaia, Transalpina

10 luni, Noiembrie 2016: primul zbor Cluj-Berlin, Zoo Berlin, Christmas market Berlin

1 an 4 luni, Mai 2017: București și Heilbronn, Germania

1 an 5 luni, Iunie 2017: zbor de 12 ore Munchen-San Francisco, San Jose, San Francisco, Monterey, Santa Cruz

1 an 6 luni, Iulie 2017: Beverly Hills, Hollywood, San Diego, San Diego Zoo, Sea World San Diego, Hawaii, Stanford University, zborul către casă

1 an 7 luni, August 2017: Borsec, Humulești, Cetatea Neamț și mănăstirile din Moldova

2 ani 2 luni, Martie 2018, Larnaca, Cipru

2 ani 4 luni, Mai 2018: Barcelona și Malgrat de Mar

2 ani 6 luni, Iulie 2018: Băile Felix și Nymphaea Oradea

2 ani 8 luni, Septembrie 2018: Palma de Mallorca

2 ani 11 luni, Decembrie 2018, Revelion în Gyula, Ungaria

3 ani 1 lună, Februarie 2019: Matera, Polignano a Mare, Alberobello, Bari

3 ani 7 luni, August 2019: Sibiu, Castelul de Lut, DinoPark Râșnov, Castelul Bran, Sveti Vlas, Rânca, Transalpina

3 ani 8 luni, Septembrie 2019: Paris, Luxemburg și Bruxelles

3 ani 11 luni, Decembrie 2019: Nuremberg, Heilbronn și Strasbourg

Plimbareață mică mare, îți dorim să călătorești în cât mai multe destinații frumoase și să ți se îndeplinească toate dorințele!

Pupici cu sclipici și călătorii minunate alături de cei mici!

„Traista cu leacuri”

Sau mai bine zis: medicamente pe care le-am luat cu noi în Thailanda.

Eu sunt farmacist, așa că m-am documentat cu privire la afecțiunile care pot să apară la turiștii din această țară și am luat cu noi următoarele:

– Pentru tratarea problemelor digestive care pot apărea am avut la noi: antidiareice, atât medicamente cât și suplimente pe bază de plante, probiotice, laxative, enzime digestive și antiacide.

– Pentru tratarea unei răceli, febră, nas înfundat și dureri am avut: medicament pentru febră, spray decongestionant nazal și un antiinflamator.

– Pentru tratarea alergiilor am avut comprimate și o cremă cu substanță medicamentoasă antialergică.

– Am avut la noi și un antibiotic cu spectru larg, pentru orice eventualitate (români preventivi 😊) și o cremă cu antibiotic în caz de răni.

– Împotriva țânțarilor am avut spray și brățări (pe care nu le-am folosit)

– Împotriva arsurilor solare (soarele ardea bine mai ales la prânz când noi eram în excursii, și nu aveam unde să stăm la umbră) am folosit creme cu factor de protecție solară SPF 50+, apă termală și loțiune aftersun.

Am mai avut la noi plasturi, comprese sterile și o fașă… just in case.

Din toate medicamentele avute la noi, cred că am folosit un singur comprimat de antiinflamator, pentru o durere de cap.

Am avut grijă să bem doar apă imbuteliată, am folosit apă imbuteliată inclusiv la spălat pe dinți. Am mâncat street food (cel mai bun pad thai) din locuri unde era multă lume, sau de la restaurante cu review -uri bune și nu am avut deloc probleme digestive.

În Thailanda a rămas ambalajul gol de la crema de protecție solară, așa că ne-am întors acasă cu „traista” plină.

În prezent, „traista” noastră, a adulților, e mult mai mică, prioritate având acum fetițele noastre. În postările viitoare o să vă spun și ce medicamente luăm întotdeauna cu noi când călătorim cu fetele.

Așteptăm cu interes părerile/întrebările/sugestiile voastre despre această postare.

Pupici cu sclipici și călătorii minunate alături de cei mici!

Familia plimbareata

Autor: familiaplimbareata

Primul zbor cu Animawings

Experiența americană

Atunci vs. Acum… Zbor spre Dubai

Noi doi și-o portocală

Noi doi și-o măzărică

7 Islands snorkel sunset

Peisaje montane din Krabi

Valentine’s day pe insula Phi Phi

La mulți ani, plimbareață mică mare!

„Traista cu leacuri”